Mai bine viu, decât comunist!

Acest ultim sondaj al casei de sondare ce aparține lui Vasile Dâncu (cel puțin, fondată de fostul vicepremier), unul corect/veridic, ca în majoritatea cazurilor, „conchide” că românii erau „mai confortabili” – ca să vorbim româna-n fițe – în comunism.

Șoc și groază în piață și în mediul virtual.

Se arată, se explică, se trag concluzii: e fatal!

Dar ce zice barometrul de opinie: peste 60 la sută dintre respondenți spun că „era mai bine înainte de 1989”. Dintre aceștia, 35 de procente sunt „total de acord” cu afirmația de mai sus, 31 la sută fiind doar „de acord”.

În schimb, 17 procente „nu sunt de acord”, iar 14 sunt „în dezacord total”, 0,3 la sută „nu știu” sau „nu răspund”, iar doi la sută, imparțiali ca tot românul, nu sunt nici „de acord”, nici „în dezacord”.

Ei bine, 50 la sută dintre cei intervievați, dacă ar trebui să-și aleagă orânduirea în care să trăiască (prin vot) de azi încolo, ar alege socialismul, 44 de procente ar alege capitalismul, cinci la sută nu știu ce să aleagă, iar un procent, mai curajos, nu răspunde, nu semnează, o dă anonimă.

„Socialiștii” și-au argumentat alegerea – cel puțin rizibil, pentru cei care n-au uitat cu ce se mănâncă/rabdă de foame orânduirea neo-sclavagistă în care ne-a fost dat să trăim, până la capăt – prin sentimentul remanent că în viața lor se instalase „lipsa grijilor, siguranța locurilor de muncă, nivelul de trai”.

Ce să spun, am răsuflat ușurat. „Națiunea are viitor!”, mi-am spus.

Stați liniștiți, nu m-am dilit, nu persiflez, nu ironizez. Și, ca să vă dovedesc că așa este, am să mă plagiez un pic, întrucât tot e la modă.

Iată ce spunea un sondaj CSOP-IICCMER – și eu despre rezultatele lui – pe la sfârșitul anului 2010.

20 de ani de democrație ne-au întors cu fața la comunism

Felul în care tot mai mulți români se raportează la tabloul general al jumătății de secol comunist, impus de Uniunea Sovietică și menținut de dictaturileDejși Ceaușescu, în România, denotă degringolada totală în care ne aflăm de două decenii. Un sondaj realizat de CSOP pentru Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc – al doilea în ultimele patru luni – arată, o dată în plus, că românul se simte tot mai dezarmat, mai dezarticulat din punctul de vedere al demnității și personalității sale, și mai puțin pregătit să facă față unui stat care îl sacrifică fără menajamente.

Este la îndemâna conducătorilor unui stat în derivă să iasă în fața națiunii și să-i ceară patetic și surd la răspunsuri neconvenabile „să strângă cureaua”, „sămaipună o haină în plus”, „să mai dea administrației cinci procente din pensie, 25 din salariu și un an din educația și viața propriului copil”, în ultimă instanță să-i ceară perfid „să fie solidar în momente grele, prin care trece țărriiișoaaara”, după ce aceleași personaje, aceleași fețe, aceiași politicieni, s-au rotit prin toate partidele și toate guvernele, timp de 20 de ani, până au dat țara de gard, îngropând-o de-a binelea, bătându-și joc de milioane de oameni, care, în decembrie ”89, au ieșit pe stradă conștienți că dictatura lui Ceaușescu este apogeul unei orânduiri, în esență, criminale.

La ce cote ale disperării a fost adus un popor care, la 20 de ani de la căderea comunismului, într-un întreg lagăr, și de la îngroparea cuplului Ceaușescu în Ghencea Militar, să susțină că nu a avut de suferit de pe urma comunismului (83 la sută) – doar trei procente admițând că au suferit –că doctrina comunistă a plecat de la o idee bună, dar că a fost prost aplicată (59 la sută), șimaiales să considere valabilă o economie exclusiv planificată (peste 50 la sută)?!

Cât de lipsit de protecție și al nimănui, stopat în aspirațiile sale sociale și profesionale se simte un român dacă ar fi de acord, după atâția ani, să trăiască într-oeconomieexclusiv planificată pentru a beneficia de reversul medaliei – locuri de muncă asigurate, locuință, școală etc.?!

Pot fi blamați cei cărora li s-a făcut astăzi, la două decenii de la „eliberare”, lehamite de această buimacă libertate?! În niciuncaz, atâta timp cât tocmai ei au fost cobaii „implementării” unei idei colosale, dar extrem de prost aplicate timp de 20 de ani în România – democrația originală.”

În consecință, ce să zic… E clar că nația se află pe un trend pozitiv!